destrăbălare
/des.trə.bə'la.re/Etimologie
Din a (se) destrăbăla.
Definiții
- faptul de a se destrăbăla, de a fi destrăbălat; desfrâu, dezmăț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | destrăbălare | destrăbălări |
| genitiv-dativ | destrăbălării | destrăbălărilor |
| vocativ | destrăbălare | destrăbălărilor |
| articulat | destrăbălarea | destrăbălările |