destrăbăla
/des.trə.bəˈla/Etimologie
Origine necunoscută. Prezența lui b intervocalic, ca și lipsa mărturiilor vechi, ne fac să credem că este vorba de un cuvânt modern, poate italiană (s)traballare („a oscila”). Nu este posibilă derivarea din latină *disterebellāre (Densusianu, GS, V, 358).
Definiții
- (v.refl.) a duce o viață imorală, de desfrâu; a avea purtări dezmățate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | destrăbăla | destrăbălau |