destăinuire
/des.təj.nuˈi.re/Etimologie
Din a destăinui.
Definiții
- acțiunea de a (se) destăinui și rezultatul ei; divulgare, mărturisire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | destăinuire | destăinuiri |
| genitiv-dativ | destăinuirii | destăinuirilor |
| vocativ | destăinuire | destăinuirilor |
| articulat | destăinuirea | destăinuirile |