desprăfuitor
/des.prə.fu.iˈtor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a desprăfui + sufixul -tor.
Definiții
- aparat sau instalație folosite la desprăfuire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | desprăfuitor | desprăfuitoare |
| genitiv-dativ | desprăfuitorului | desprăfuitoarelor |
| vocativ | desprăfuitorule | desprăfuitoarelor |
| articulat | desprăfuitorul | desprăfuitoarele |
desprăfuitorul
/des.prə.fu.iˈto.rul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din desprăfuitor.
Definiții
- forma de singular articulat pentru desprăfuitor.