despot
/'des.pot/Etimologie
Din neogreacă δεσπωτισ (despótis), franceză despote.
Definiții
- (în antichitate și în evul mediu) conducător cu puteri discreționare; tiran.
- (fig.) persoană excesiv de autoritară, care, în acțiunile sale, nu ține seama de alții, care vrea să-și impună cu orice preț voința.
- (în imperiul bizantin) guvernator autonom al unei provincii, al unui ținut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | despot | despoți |
| genitiv-dativ | despotului | despoților |
| vocativ | despotule | despoților |
| articulat | despotul | despoții |