despicătură
/des.pi.kə'tu.rə/Etimologie
Din a despica + sufixul -ătură.
Definiții
- tăietură, crăpătură făcută în lungime.
- bucată despicată, mai ales dintr-un lemn.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | despicătură | despicături |
| genitiv-dativ | despicăturii | despicăturilor |
| vocativ | despicătură | despicăturilor |
| articulat | despicătura | despicăturile |