Etimologie

Din latină dēspicāre, „a despica pântecele, a goli animalul sacrificat”.

Definiții

1. (v.tranz.) a tăia, a sparge de-a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăți.
2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) frânge, a (se) sfâșia.
3. (v.tranz. și refl.) a (se) crăpa, a (se) spinteca (pe o anumită porțiune).
4. (v.refl.) (despre muguri) a plesni, a se deschide.
5. (v.tranz.) (rar) a despărți, a separa.
6. (v.tranz.) a străbate de-a curmezișul (aerul, o mulțime compactă etc.).
7. (v.tranz.) (fig.) a pătrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; p. ext. a expune amănunțit.

Exemple

• A despica lemne pentru foc.

Declinare

Sinonime: 1: crăpa, sparge, spinteca, tăia, (reg.) sfărâma, 2: (se) frânge, (se) sfâșia, 3: spinteca, 4: se crăpa, se deschide, 5: separa, 6: străbate, 7: analiza, interpreta; explica

Etimologie

Din despica.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru despica.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru despica.