despecetluire
/des.pe.ʧe.tluˈi.re/Etimologie
Din a despecetlui.
Definiții
- acțiunea de a despecetlui și rezultatul ei; despecetluit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | despecetluire | despecetluiri |
| genitiv-dativ | despecetluirii | despecetluirilor |
| vocativ | despecetluire | despecetluirilor |
| articulat | despecetluirea | despecetluirile |