despărțitură
/des.pər.ʦi'tu.rə/Etimologie
Din a despărți + sufixul -tură.
Definiții
- parte despărțită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă etc.; încăpere mică despărțită din una mai mare; compartiment.
- construcție făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva.
- (înv.) grup, ceată izolată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | despărțitură | despărțituri |
| genitiv-dativ | despărțiturii | despărțiturilor |
| vocativ | despărțitură | despărțiturilor |
| articulat | despărțitura | despărțiturile |