verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din des- + a (în)frâna.
Definiții
- (v.refl.) (rar) a se deda destrăbălării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | desfrâna | desfrânau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a (se) desfrâna.
Definiții
- desfrânare.
- (înv. și pop.) vorbărie multă și fără rost.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | desfrânat | desfrânaturi |
| genitiv-dativ | desfrânatului | desfrânaturilor |
| articulat | desfrânatul | desfrânaturile |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (înv.; despre cal) lipsit de frâu.
- (p.ext.) lăsat liber.
- (înv.; despre vehicule prevăzute cu frâne) cu frâna liberă.
- (adesea substantivat) (om) destrăbălat, corupt, depravat, imoral.
Sinonime: 4: corupt, imoral
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru desfrâna.