desfătuire
/des.fə.tu'i.re/Etimologie
Din a desfătui.
Definiții
- raracțiunea de a desfătui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | desfătuire | desfătuiri |
| genitiv-dativ | desfătuirii | desfătuirilor |
| vocativ | desfătuire | desfătuirilor |
| articulat | desfătuirea | desfătuirile |