descântătură
/des.kɨn.tə'tu.rə/Etimologie
Din a descânta + sufixul -ătură.
Definiții
- descântec.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | descântătură | descântături |
| genitiv-dativ | descântăturii | descântăturilor |
| vocativ | descântătură | descântăturilor |
| articulat | descântătura | descântăturile |