descurajare
/des.ku.ra'ʒa.re/Etimologie
Din a (se) descuraja.
Definiții
- faptul de a (se) descuraja; (p.ext.) starea celui care și-a pierdut curajul; deprimare, demoralizare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | descurajare | descurajări |
| genitiv-dativ | descurajării | descurajărilor |
| vocativ | descurajare | descurajărilor |
| articulat | descurajarea | descurajările |