descumpănire
/des.kum.pə'ni.re/Etimologie
Din a descumpăni.
Definiții
- faptul de a descumpăni; dezorientare, dezechilibrare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | descumpănire | descumpăniri |
| genitiv-dativ | descumpănirii | descumpănirilor |
| vocativ | descumpănire | descumpănirilor |
| articulat | descumpănirea | descumpănirile |