descoperitor
/des.ko.pe.ri'tor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din a descoperi + sufixul -tor.
Definiții
- persoană care face o descoperire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | descoperitor | descoperitori |
| genitiv-dativ | descoperitorului | descoperitorilor |
| vocativ | descoperitorule | descoperitorilor |
| articulat | descoperitorul | descoperitorii |
descoperitorul
/des.ko.pe.riˈto.rul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din descoperitor.
Definiții
- forma de singular articulat pentru descoperitor.