descoperitor
/des.ko.pe.ri'tor/Etimologie
Din a descoperi + sufixul -tor.
Definiții
- persoană care face o descoperire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | descoperitor | descoperitori |
| genitiv-dativ | descoperitorului | descoperitorilor |
| vocativ | descoperitorule | descoperitorilor |
| articulat | descoperitorul | descoperitorii |