descântător
/des.kɨn.tə'tor/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din a descânta + sufixul -ător.
Definiții
- persoană care descântă, care face vrăji.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | descântător | descântători |
| genitiv-dativ | descântătorului | descântătorilor |
| vocativ | descântătorule | descântătorilor |
| articulat | descântătorul | descântătorii |
descântătorul
/des.kɨn.təˈto.rul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din descântător.
Definiții
- forma de singular articulat pentru descântător.