descântătoare
/des.kɨn.tə'to̯a.re/Etimologie
Din descântător.
Definiții
- persoană care descântă, care face vrăji.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | descântătoare | descântătoare |
| genitiv-dativ | descântătoarei | descântătoarelor |
| vocativ | descântătoareo | descântătoarelor |
| articulat | descântătoarea | descântătoarele |