desăgăriță
/de.sə.gə'ri.ʦə/Etimologie
Din desagă + sufixul -ăriță.
Definiții
- rarcălugăriță care umblă cu desaga pentru a strânge daruri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | desăgăriță | desăgărițe |
| genitiv-dativ | desăgăriței | desăgărițelor |
| vocativ | desăgăriță | desăgărițelor |
| articulat | desăgărița | desăgărițele |