derută
/de'ru.tə/Etimologie
Din franceză déroute.
Definiții
- stare de zăpăceală, de dezorientare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | derută | derute |
| genitiv-dativ | derutei | derutelor |
| vocativ | derută | derutelor |
| articulat | deruta | derutele |
deruta
/de.ru'ta/Etimologie
Din franceză dérouter.
Definiții
- (v.tranz.) a face pe cineva să se încurce, să se zăpăcească, astfel încât să nu mai știe ce să facă sau încotro să o apuce; a dezorienta, a zăpăci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | deruta | derutau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică