Etimologie

Din franceză dériver < latină derivare.

Definiții

1. (v.intranz.) (mai ales la pers. 3) a se trage, a proveni, a rezulta din...
2. (v.intranz.) (lingv.)
3. (despre limbă, cuvinte și sensul lor) a-și trage originea din...; (tranz.) a arăta proveniența unui cuvânt din altul.
4. (despre cuvinte, de obicei cu determinări introduse prin prep. „de la”) a se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix.
5. (v.tranz.) a abate o apă curgătoare din albia ei naturală în altă albie sau într-un canal.
6. (v.tranz.) a îndrepta vehiculele de pe o cale de comunicație pe altă cale.
7. (v.tranz.) a ramifica o cale de comunicație sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar.
8. (v.tranz.) (mat.) a calcula derivata unei funcții.
9. (v.intranz.) (despre un vas plutitor) a se abate, a se depărta din drumul său normal sub acțiunea vântului sau a unui curent; a devia.

Declinare

Etimologie

Din franceză dérive.

Definiții

1. unghiul dintre direcția de deplasare dorită a unui avion sau a unei nave și direcția reală de deplasare determinată de vânt (la avioane) sau de curenții maritimi (la nave).
2. (tehn.) abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi față de valoarea inițială.
3. unghi format de planul de tragere cu planul de ochire, servind la tragerile indirecte.
4. partea fixă a ampenajului vertical al unui avion, al unui planor etc.

Declinare