deretica
/de.re.ti'ka/Etimologie
Din latină *dēradĭcāre („a dezrădăcina”) sau alternativ din latină *directĭcāre, de la rectus.
Definiții
- (v.intranz.) a face ordine și curățenie prin casă.
- (v.tranz.) a pune ceva în ordine.
Exemple
- A dereticat prin casă de sărbători.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | deretica | dereticau |
Sinonime: 1: curăța, scutura, strânge, (înv. și reg.) griji, (reg.) rândui, (prin Bucov.) cioroboti, (Transilv.) câștiga, (Ban. și Transilv.) orândui, (Transilv.) tăgăși, (Transilv. și Maram.) ticăzui, (Transilv.) tistăli, 2: aranja