dereglare
/de.re'gla.re/Etimologie
Din a (se) deregla.
Definiții
- acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dereglare | dereglări |
| genitiv-dativ | dereglării | dereglărilor |
| vocativ | dereglare | dereglărilor |
| articulat | dereglarea | dereglările |