Etimologie

Din franceză déranger.

Definiții

1. (v.tranz.) a strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli.
2. (fig.) a tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva.
3. (v.refl.) (în formule de politețe sau ir.) a se osteni.

Exemple

• De ce mi-ai deranjat hârtiile?
• Te rog să nu-l deranjezi de la lucru; să nu fie deranjat de nimeni.
• Nu era cazul să te deranjeze până la mine.

Declinare

Sinonime: 1: răscoli, răvăși, zăpăci, (reg.) răntui, rostopoli, 2: incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura, (livr.) conturba, importuna, inoportuna, (rar) sinchisi, (pop.) zăticni, (Mold. și Bucov.) zăhăi, (înv.) sminti, 3: se obosi, se osteni

Etimologie

Din deranja.

Definiții

1. forma de persoana a III-a plural la imperfect pentru deranja.