deranjament
/de.ran.ʒa'ment/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză dérangement.
Definiții
- perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc.; defectare.
- indigestie; diaree.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | deranjament | deranjamente |
| genitiv-dativ | deranjamentului | deranjamentelor |
| vocativ | deranjamentule | deranjamentelor |
| articulat | deranjamentul | deranjamentele |
deranjamentul
/de.ran.ʒaˈmen.tul/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Etimologie
Din deranjament.
Definiții
- forma de singular articulat pentru deranjament.