substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a deranja (derivat regresiv).
Definiții
- dezordine, neorânduială.
- (fig.) tulburare a liniștii (cuiva), stânjenire, incomodare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | deranj | deranjuri |
| genitiv-dativ | deranjului | deranjurilor |
| vocativ | deranjule | deranjurilor |
| articulat | deranjul | deranjurile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză déranger.
Definiții
- (v.tranz.) a strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli.
- (fig.) a tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva.
- (v.refl.) (în formule de politețe sau ir.) a se osteni.
Exemple
- De ce mi-ai deranjat hârtiile?
- Te rog să nu-l deranjezi de la lucru; să nu fie deranjat de nimeni.
- Nu era cazul să te deranjeze până la mine.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | deranja | deranjau |
Sinonime: 1: răscoli, răvăși, zăpăci, (reg.) răntui, rostopoli, 2: incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura, (livr.) conturba, importuna, inoportuna, (rar) sinchisi, (pop.) zăticni, (Mold. și Bucov.) zăhăi, (înv.) sminti, 3: se obosi, se osteni