derâdere
/de'rɨ.de.re/Etimologie
Din de + râdere (după franceză dérision).
Definiții
- bătaie de joc, luare în râs; zeflemisire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | derâdere | derâderi |
| genitiv-dativ | derâderii | derâderilor |
| vocativ | derâdere | derâderilor |
| articulat | derâderea | derâderile |