← înapoi la căutare

deplinătate

/de.pli.nə'ta.te/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din deplin + sufixul -ătate.

Definiții

  1. faptul de a fi deplin, desăvârșit; perfecțiune, plenitudine.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdeplinătate—
genitiv-dativdeplinătății—
vocativdeplinătate—
articulatdeplinătatea—

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică