deplanare
/de.pla'na.re/Etimologie
Din des- + plan.
Definiții
- curbare a unei secțiuni plane a unui corp elastic sub acțiunea sarcinilor exterioare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | deplanare | deplanări |
| genitiv-dativ | deplanării | deplanărilor |
| vocativ | deplanare | deplanărilor |
| articulat | deplanarea | deplanările |