denunțătorul
/de.nun.ʦəˈto.rul/Etimologie
Din denunțător.
Definiții
- forma de singular articulat pentru denunțător.
Din denunțător.
Din a denunța + sufixul -ător (după franceză dénonciateur).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | denunțător | denunțători |
| genitiv-dativ | denunțătorului | denunțătorilor |
| vocativ | denunțătorule | denunțătorilor |
| articulat | denunțătorul | denunțătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică