dentiță
/den'ti.ʦə/Etimologie
Confer dinte.
Definiții
- (bot.) (Bidens tripartita) plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene și cu fructe achene cu câte doi dinți, care crește în locuri umede.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dentiță | dentițe |
| genitiv-dativ | dentiței | dentițelor |
| vocativ | dentiță | dentițelor |
| articulat | dentița | dentițele |
Sinonime: (bot.) (reg.) cârligior, dentică, dențică, doi-dinți, iarbă-roșie, (Transilv.) păduchi-de-țigan (pl.)