dendrită
/den'dri.tə/Etimologie
Din franceză dendrite.
Definiții
- prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase, prin care influxul nervos se propagă în regiunea opusă cilindrului ax.
- (la pl.) pojghiță arborescentă, de substanță minerală, pe fisurile și planurile de stratificare ale rocilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dendrită | dendrite |
| genitiv-dativ | dendritei | dendritelor |
| vocativ | dendrită | dendritelor |
| articulat | dendrita | dendritele |