Etimologie

Din greacă δαίμονας (daímonas). Confer latină daemon, franceză démon.

Definiții

1. (în credințe politeiste din antichitate) ființă divină (bună sau rea).
2. (în creștinism) ființă imaginară considerată ca simbol al răului și ca dușman al lui Dumnezeu și al omenirii.
3. (fig.) ființă cu apucături rele.
4. (pop.) persoană (mai ales copil) vioaie și sprintenă.
5. (în creațiile romanticilor) personificare a revoltei, a eroismului și uneori a frumuseții fizice.
6. (în gândirea mitică și în poezie) geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni etc.

Declinare

Sinonime: 1: spirit, duh, 2: diavol, drac, satană, 3: satană

Antonime: înger, sfânt

Etimologie

Din demon.

Definiții

1. forma de plural nearticulat pentru demon.