demnitate
/dem.ni'ta.te/Etimologie
Din latină dignitas, -atis (după demn).
Definiții
- calitatea de a fi demn, atitudine demnă; autoritate morală, prestigiu.
- gravitate, măreție.
- (mai ales la pl.) funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang.
Exemple
- Ocupă o demnitate înaltă în stat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | demnitate | demnități |
| genitiv-dativ | demnității | demnităților |
| articulat | demnitatea | demnitățile |
Sinonime: 1: titlu, onoare, 3: poziție, rang, treaptă, (înv.) cin, dregătorie, ifos, orânduială, ședere, vrednicie