demență
/de'men.ʦə/Etimologie
Din franceză démence < latină dementia.
Definiții
- alienație mintală; nebunie.
- (fig.) surescitare intensă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | demență | demențe |
| genitiv-dativ | demenței | demențelor |
| vocativ | demență | demențelor |
| articulat | demența | demențele |