delniță
/'del.ni.ʦə/Etimologie
Din ucraineană дил'нyk'а (dil'nyc'a).
Definiții
- (în evul mediu, în țara românească) parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv; jirebie.
- (în evul mediu, în țara românească și în moldova) parte dintr-o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului.
- (înv. și reg.) fâșie îngustă și lungă de teren situată într-o luncă sau pe un delușor; (p.ext.) moșie, proprietate.
Exemple
- Patru delnițe de fânaț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | delniță | delnițe |
| genitiv-dativ | delniței | delnițelor |
| vocativ | delniță | delnițelor |
| articulat | delnița | delnițele |