deliu
/deˈlju/Etimologie
Din turcă deli.
Definiții
- (înv.) soldat din călărimea ușoară turcă.
- (în țara românească și în moldova) soldat din corpul de călăreți înființat de Minai Viteazul o dată cu corpul beșliilor; (în perioada fanariotă) soldat din garda domnească.
- om voinic, viteaz, îndrăzneț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | deliu | delii |
| genitiv-dativ | deliului | deliilor |
| vocativ | deliule | deliilor |
| articulat | deliul | deliii |