substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză délire.
Definiții
- tulburare a conștiinței, manifestată prin halucinații, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc.
- (fig.) stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | delir | deliruri |
| genitiv-dativ | delirului | delirurilor |
| vocativ | delirule | delirurilor |
| articulat | delirul | delirurile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză délirer < latină delirare
Definiții
- (v.intranz.) a fi în stare de delir; a aiura.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru delira.
Exemple
- Bolnavul delirează din cauza febrei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | delira | delirau |
Sinonime: (med.) aiura, (înv. și reg.) bâigui, (Olt.) lozi