delincventă
/de.lin'kven.tə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din delincvent.
Definiții
- persoană care a săvârșit un delict penal.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | delincventă | delincvente |
| genitiv-dativ | delincventei | delincventelor |
| vocativ | delincvento | delincventelor |
| articulat | delincventa | delincventele |
delincvență
/de.linkˈven.ʦə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză délinquance.
Definiții
- fenomen social care constă în săvârșirea de delicte.
- totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | delincvență | delincvențe |
| genitiv-dativ | delincvenței | delincvențelor |
| vocativ | delincvență | delincvențelor |
| articulat | delincvența | delincvențele |