verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză délimiter < latină delimitare. Confer italiană delimitare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita.
- a (se) contura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | delimita | delimitau |
Sinonime: 1: circumscrie, demarca, hotărnici, limita, marca, mărgini, (înv.) hotărî, semna, 2: profila
delimitați
/de.li.miˈtaʦʲ/adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- forma de masculin plural pentru delimitat.
delimitați
/de.li.miˈtaʦʲ/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru delimita.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru delimita.
- forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru delimita.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru delimita.