delictul
/deˈlik.tul/Etimologie
Din delict.
Definiții
- forma de singular articulat pentru delict.
Din delict.
Din latină delictum. Confer franceză délit.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | delict | delicte |
| genitiv-dativ | delictului | delictelor |
| vocativ | delictule | delictelor |
| articulat | delictul | delictele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică