delict
/deˈlikt/Etimologie
Din latină delictum. Confer franceză délit.
Definiții
- fapt nepermis de legea penală; infracțiune de mai mică gravitate, care se sancționează cu amendă penală sau cu închisoare corecțională.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | delict | delicte |
| genitiv-dativ | delictului | delictelor |
| vocativ | delictule | delictelor |
| articulat | delictul | delictele |