degetăruț
/de.ʤe.tə'ruʦ/Etimologie
Din degetar + sufixul -uț.
Definiții
- (bot.) (Soldanella montana) plantă erbacee din familia primulaceelor, cu flori albastre-violete, în formă de clopot, dispuse câte 1-8 în vârful tulpinii, care crește în regiunile muntoase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | degetăruț | degetăruți |
| genitiv-dativ | degetăruțului | degetăruților |
| vocativ | degetăruțule | degetăruților |
| articulat | degetăruțul | degetăruții |