degajare
/de.ga'ʒa.re/Etimologie
Din verbul a se degaja.
Definiții
- acțiunea de a (se) degaja și rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol.
- libertate în mișcări, în comportare.
- operație de îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. în vederea unei operații ulterioare.
- (concr.) canelură circulară realizată prin așchiere la exteriorul sau în interiorul unei piese cilindrice.
Exemple
- Degajare de căldură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | degajare | degajări |
| genitiv-dativ | degajării | degajărilor |
| articulat | degajarea | degajările |
Sinonime: 1: deblocare, descotorosire; emanație, 2: nonșalanță, naturalețe, 3: dezvoltare, emanare, emanație, producere, radiere