substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din latină defectus, germană Defekt.
Definiții
- lipsă, scădere, imperfecțiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteșug, hibă.
- deranjament, stricăciune care împiedică funcționarea unei mașini, a unui aparat.
- ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite într-un anumit domeniu.
- dezavantaj, inconvenient.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | defect | defecte |
| genitiv-dativ | defectului | defectelor |
| vocativ | defectule | defectelor |
| articulat | defectul | defectele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.refl.) (despre mecanisme, aparate, mașini etc.) a avea un defect sau o defecțiune, a nu mai funcționa; a se strica.
- (v.tranz.) a produce un defect la o mașină, la un aparat, la un mecanism etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | defecta | defectau |