decurion
/de.ku.riˈon/Etimologie
Din latină decurio, decurionis.
Definiții
- ofițer roman de cavalerie care comanda o decurie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | decurion | decurioni |
| genitiv-dativ | decurionului | decurionilor |
| vocativ | decurionule | decurionilor |
| articulat | decurionul | decurionii |