decrepitudine
/de.kre.pi.tu'di.ne/Etimologie
Din franceză décrépitude.
Definiții
- stare de bătrânețe înaintată, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor vitale; ramolire, ramolisment.
- (fig.) decădere extremă, ruină.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | decrepitudine | — |
| genitiv-dativ | decrepitudinii | — |
| vocativ | decrepitudine | — |
| articulat | decrepitudinea | — |