deconcerta
/de.kon.ʧer'ta/Etimologie
Din franceză déconcerter.
Definiții
- (v.tranz.) (franțuzism) a face pe cineva să-și piardă cumpătul, siguranța de sine; a tulbura, a zăpăci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | deconcerta | deconcertau |
Din franceză déconcerter.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | deconcerta | deconcertau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică