declina
/de.kli'na/Etimologie
Din franceză décliner < latină declinare.
Definiții
- (v.tranz.) a trece un nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale.
- (v.tranz.) a refuza să-și asume o sarcină, o funcție etc.
- (v.intranz.) (rar; despre aștri) a coborî către asfințit, a apune.
- (v.tranz.) a nu recunoaște, a nu admite ceva, a refuza să admită.
Exemple
- Am declinat un cuvânt.
- Declin serviciul ăsta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | declina | declinau |
Sinonime: 1: (gram.) (înv.) (se) pleca, 3: apune, asfinți, coborî