verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză décliner < latină declinare.
Definiții
- (v.tranz.) a trece un nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale.
- (v.tranz.) a refuza să-și asume o sarcină, o funcție etc.
- (v.intranz.) (rar; despre aștri) a coborî către asfințit, a apune.
- (v.tranz.) a nu recunoaște, a nu admite ceva, a refuza să admită.
Exemple
- Am declinat un cuvânt.
- Declin serviciul ăsta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | declina | declinau |
Sinonime: 1: (gram.) (înv.) (se) pleca, 3: apune, asfinți, coborî
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză déclin.
Definiții
- coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus; asfințire, scăpătare. (fig.) sfârșitul unei glorii, al unei puteri aparținând unei persoane, unui popor, unei civilizații etc.; decădere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | declin | declinuri |
| genitiv-dativ | declinului | declinurilor |
| vocativ | declinule | declinurilor |
| articulat | declinul | declinurile |